În vârtejul dansului – Sandu Chiran

Slăbiciune sandale de swing, Aventurile Intime Ale Unei Prostituate D - Belle De Jour

Călinescu în casa cu molii Diaconu Gheorghe Grigurcu. Comparate aceste criterii de acum cu altele de acum cîteva decenii sau chiar cu un secol în urmă, observăm o inversare sau mai curînd o înlocuire a adevăratelor criterii, cele venite din esenţa înţelesului acestui cuvînt, cu unele noi, invocate ca stînd la baza schimbărilor de care societatea românească are nevoie. Şi totul de parcă s-ar pune în practică ciudatul slăbiciune sandale de swing al lui Murphy, şi anume cel care spune că dacă un lucru merge bine, trebuie făcut totul pentru ca el să meargă prost.

Sau dacă ne-am raporta la schimbarea de mentalitate a societăţii, fie impusă de ideologii pasagere, fie preluate după modele perdante, cum ar fi crearea omului nou, modificat radical şi adus la gradul de impasibilitate faţă de originile sale sau recentul om nou nouţ, după sintagma consacrată de Octavian Paler, vom observa că ele au fost posibile numai prin înlocuirea criteriilor de valoare cu altele, şi ele tot de valoare, dar după concepţia celor ce doreau să manipuleze în scopuri de moment.

Şi puse astfel în aplicare, aceste noi criterii au degradat societatea românească într-un hal greu de remediat. Şi asta pentru că la vîrful deciziilor se află personalităţi care, cîndva, reprezentau modelele vieţii culturale de la noi, ca să mă refer doar la acest aspect.

Niciun semnal de alarmă tras nu a schimbat cu nimic deciziile care au modificat lucrul bine făcut în lucru rău făcut şi consolidat acum ca model care prinde la cei ale căror planuri de evoluţie rapidă se pot împlini peste noapte.

Arhivă blog

Bulversarea societăţii, astfel, este şi scopul acestor noi criterii de valoare, care răstoarnă lumea cu susul în jos şi, evident, ca acum, cu josul în locul susului. Cînd puteam să evoluăm în lume după modelele solide ale societăţilor democratice şi libere, ne-am întors cu spatele la ele, ne-am însuşit alte criterii, după alte modele previzibil catastrofale, şi am secerat valorile, aşa cum, cu nepăsare şi prejudecăţi, radem la fel tot ce se iveşte mai de Doamne ajută acum, fie alungîndu-i de acasă pe cei mai valoroşi, fie ignorîndu-i în Accente HYPERION 1 casele lor, izolaţi şi lăsaţi pradă disperării.

Imediat se găsesc înlocuitori, inşi de carton, dar puşi în evidenţă de noile criterii de valoare, false şi lipsite de sens, urcaţi la vîrf, fie din nepăsarea celor ce deja s-au aşezat în lehamite, fie din interesul personal al altora, care, deşi valori autentice, s-au mulat pe cerinţele de acum, oportunişti, pregătiţi oricînd să-şi schimbe criteriile după prima adiere de vînd ce propune o altă schimbare, mai aducătoare de profituri rapide.

În plan cultural, cangrena este mult mai mare şi mai gravă. Pare nevindecabilă. Dacă ar fi să ne uităm la ce şi cum am promovat în spaţiul marilor culturi, vom vedea că am ignorat cu consecvenţă cele mai banale metode de impunere a adevăratelor valori. Să luăm doar exemplul lui Eminescu. În timpul vieţii nu s-a pus problema slăbiciune sandale de swing lui în afară. La acea vreme noi ştiam de Shakespeare, de Goethe, de Dante, dar şi de Lenau sau alţi minori ai momentului, în timp ce lumea Europei habar nu avea de Eminescu.

Mai tîrziu, cînd s-a pus problema promovării lui, s-au tradus cum s-au tradus poeziile sale, în cîteva exemplare, s-au pus pe rafturile bibliotecilor ambasadelor sau centrelor culturale, şi gata, asta a fost tot.

t4 pierde în greutate

Iar de la schimbare la schimbare, s-au reluat aceleaşi traduceri, s-a bifat acţiunea şi gata, ne simţeam ai lumii cu un Eminescu tradus în de limbi, ascuns în mini-biblioteci ale ambasadelor României de aiurea. În timp ce modelele de promovare a valorilor culturilor lumii rulau prin faţa ochilor noştri fără să le sesizăm.

Cei mai mulţi pentru că o valoare este cunoscută numai dacă intră în conştiinţa maselor, nu doar în cea a unor personalităţii care-şi fac meseria şi îşi consolidează erudiţii egoiste sau îşi urmăresc scopuri doctorale, academice etc. Un mms să piardă în greutate bine făcut despre Shakespeare l-a făcut cunoscut slăbiciune sandale de swing mari mase de oameni interesaţi sau nu de cultură.

Un Cervantes, la fel. Hemingway, alţii şi alţii. Cum ar fi fost receptat Eminescu, dacă, de exemplu, un serial TV bine gîndit şi făcut, chiar şi comercial, despre familia Eminoviceştilor ar fi circulat în toată lumea? Ce fami 4 lie, ce destin, ce drame, ce destine zguduitoare ar fi devenit modele culturale de neevitat! Dar nimeni nu s-a gîndit la aşa ceva. În schimb s-au făcut cîteva filmuleţe patetice, de circuit intern, despre Eminescu, Creangă, Porumbescu, Bălcescu şi alţii, fără niciun suflu de promovare, ci doar de bifare conform indicaţiilor preţioase.

De asemenea, turismul cultural n-a făcut nimic, în afara creării unor sinecuri pentru clientela nomenclaturii sau acum pentru beizadelele demnitarilor analfabeţi din punct de vedere cultural. Locuri de extraordinară valoare culturală au intrat pe mîinile unor politruci, legume pentru slabit asigură intrarea pe liste şi voturile la alegeri cu promisiunile unor posturi în aceste lăcaşuri de cultură, transformate în cuibuşoare de nebunii pentru hoarde de analfabeţi licenţiaţi pe la casieriile unor universităţi improvizate dar acreditate.

Nu se stă deloc mai bine nici în spaţiul literaturii slăbiciune sandale de swing de azi. Gîfîitul după glorie pare a fi scopul principal şi nu consistenţa operei, de cele mai multe ori grăbite, sărace în perspective de continuare a tradiţiilor sănătoase ale literaturii române. Privind la doar cele cîteva nume mereu vehiculate pe la tîrgurile internaţionale, pe la concursurile de promovare prin traducere ale scrierilor celor preferaţi, ai impresia că trăim într-o literatură foarte săracă.

Or nu este deloc aşa! Acest lucru îl poţi observa şi în programele şcolare şi în orientările profesorilor, fie preuniversitari sau universitari.

Cefaleea de comunicare și schimbările meteorologice

Şi toate astea pentru că s-au schimbat criteriile slăbiciune sandale de swing nu mai ştiu nici cei care le aplică cum or mai fi arătînd adevăratele criterii de valoare şi ce ar putea promova acestea şi cum. Ce concluzie putem trage de aici? Ni-o va arăta următoarea schimbare, poate omul şi mai nou-nouţ, cine ştie, care stă pus la pachet, ca asul din mîneca trişorului. Tocmai s-a încheiat Festivalul de Literatură de la Cluj FestLit unde aţi primit Marele Premiu al Festivalului Naţional de Literatură, ediţia a treia, cu volumul de poezii Orologiul fără ore, vă felicit.

Ana Blandiana: Mulţumesc. Este un premiu care mi-a făcut plăcere pentru că e dat de colegii mei, pe care îi cunosc, care mă cunosc şi care, dincolo de caracteristicile estetice ale volumului premiat, cuprinde evident şi o dovadă de prietenie.

În timp ce premiile din străinătate am sentimentul că descind direct din cer: n-am ştiut niciodată cine a decis Premiul Herder, sau Vilenica, sau Camaiore, sau cel de la Gdańsk.

De altfel, colegii din Cluj m-au impresionat prin prietenia pe care mi-au arătat-o cu prilejul acordării titlului de doctor honoris causa de către UBB Cluj, când şi Apostrof şi Steaua conduse de poeţi importanţi ca Marta Petreu, Adrian Popescu, Ruxandra Cesereanu au publicat grupaje de comentarii. Angela Baciu: Cum a fost anul pentru dumneavoastră?

Ana Blandiana: Dacă nu aş fi superstiţioasă şi nu m-aş gândi că mai sunt două luni în care poate să se mai întâmple orice, ar trebui să răspund că a fost un an norocos, bogat în cărţi scrise şi traduse, în succese, recunoaşteri şi premii, înşirate într-o aglomerare de întâmplări fericite, ceea ce nu le împiedică să fie şi foarte obositoare.

În martie am primit premiul Poetul european al libertăţii atribuit de un juriu de scriitori la Varşovia, dar decernat în slăbiciune sandale de swing simbolic la Gdańsk, premiul încununa versiunea poloneză, semnată de Joanna Kornaś-Warwas, cea de a cincea versiune străină a acestui volum cu destin special.

Tot în martie am primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea universităţii clujene, cea în care ani de zile am încercat fără succes să fiu admisă ca studentă, şi pe care am absolvit-o în cele din urmă fără să mai am puterea să mă bucur.

grăsime arzător avis femme

Cred că dacă aş fi primit acelaşi titlu la Sorbona nu aş fi fost mai emoţionată. Au urmat, în aprilie slăbiciune sandale de swing mai, două participări la prestigioasele festivaluri de poezie de la Venezia şi Berlin şi două întâlniri cu cititorii ultimei cărţi apărute în Slăbiciune sandale de swing cea de a zecea la Heidelberg şi Frankfurt: traducerea volumului de povestiri fantastice Cele patru anotimpuri.

Tot în mai, la Bookfest a fost lansat volumul de versuri Orologiul fără ore apărut la Humanitas, iar în iunie am participat la Brăila la cea de a patra ediţie a Festivalului National de Creaţie şi Interpretare pentru elevi, care îmi poartă numele.

Au urmat aproape două luni iulie şi august de linişte fermecată, la ţară, numai noi şi pisica, în care am scris, am citit, am tuns iarba, am făcut căpiţe, am udat florile, am făcut găluşte cu prune, am mâncat lubeniţe, am ascultat Chopin, am citit, am scris.

În toamnă mi-a apărut la Madrid în traducerea Vioricăi Patea o nouă carte în spaniolă a patra cuprinzând volumele de versuri Soarele de apoi şi Refluxul sensurilor, primit foarte bine de critica literară. Apoi în octombrie, premiul de la Cluj şi cel de la Oradea, acesta din urma mai important pentru mine decât altele pentru că revista Familia a fost singura care încând eram interzisă, a continuat să mă publice cu pseudonim, ceea ce nu voi uita niciodată. Angela Baciu: Premiile, distincţiile demonstrează în vreun fel valoarea unui artist?

Ana Blandiana: Nu întotdeauna.

În vârtejul dansului – Sandu Chiran

Există premii care nu garantează valoarea şi valori care nu sunt încununate de premii. Totul este relativ şi mai mult sau mai puţin întâmplător. E destul să privim lista premianţilor Nobel printre care nu-i vom găsi nici pe Tolstoi, nici pe Proust, nici pe Rilke, nici pe Joyce, nici pe Borges.

În orice caz, un lucru e sigur: premiile nu au legătură cu scrisul, ci cu rezultatul lui, este întotdeauna un eveniment post festum, mai important pentru cei care nu îl iau, decât pentru cel care îl primeşte. Angela Baciu: Sunteţi cunoscută atât de publicul român, cât şi de publicul străin, cum vă simţiţi atunci când vă întâlniţi cu cititorii? Puteţi să îmi spuneţi o mică întâmplare de la vreo lansare, sau legată de vreun cititor?

Ana Blandiana: Mă simt întotdeauna bine la întâlnirile cu cititorii, şi în ţară şi în străinătate. Şi asta dincolo de numărul participanţilor, de cele mai multe ori mare, pentru că atunci când încep să citesc se face o linişte ciudată, o altfel de linişte decât pur şi simplu tăcerea, sau atenţia.

Mult timp am crezut că doar mie mi se pare, că e doar o impresie a mea generată de faptul că sunt emoţionată. Apoi, când mi s-a întâmplat să-mi spună şi alţii aceeaşi impresie, am încercat să înţeleg despre ce este vorba. Este ca şi cum ascultătorii şi-ar ţine respiraţia aşteptând să se întâmple ceva şi este clar că, înainte de a fi vorba de sensul poemelor, este vorba de vocea mea, de capacitatea de a transmite ceva de dincolo de înţeles.

Îmi amintesc o întâmplare dintr-un oraş din sudul Portugaliei Faro unde aveam un recital în care eu citeam în română şi un actor urma să citească traducerea în portugheză. Doar că, după primul poem citit în româneşte, sala a izbucnit în aplauze, înainte de a fi fost citită traducerea. M-am oprit descumpănită şi nu m-am putut opri să întreb De ce aplaudaţi? Înţelegeţi româneşte?. A urmat un moment de confuzie, în care s-au privit unii slăbiciune sandale de swing alţii ca şi cum s-ar fi întrebat ei înşişi de ce aplaudaseră.

În mod evident, înaintea sensului ajunsese la ei un fior care îi emoţionase şi le dăduse senzaţia că au înţeles. Astă primăvară, la recitalul pe care l-am avut la Veneţia, a avut loc chiar o interesantă discuţie slăbiciune sandale de swing această temă, după ce organizatorul de la Ateneo Veneto a mărturisit că nu mai participase niciodată la o comunicare de asemenea intensitate.

Aţi putea să îmi povestiţi o întâmplare, două, legată de vreun coleg slăbiciune sandale de swing breaslă? Ana Blandiana: Îmi pare lipitorul vă ajută să pierdeți în greutate, dar nu cred că pot figura în acest volum.

Nu am fost niciodată foarte implicată în viaţa scriitorilor: mai întâi pentru că nu eram bucureşteancă, apoi pentru că nu lucram în vreo redacţie literară, apoi pentru că am fost interzisă, iar după 89 pentru că m-am ocupat cu multe alte lucruri. Angela Baciu: De curând am citit un interviu cu dumneavoastră şi am revăzut o fotografie care îmi e foarte dragă: dumneavoastră pe un scaun la marginea marii erau valuri mai ţineţi minte unde era făcută acea fotografie?!

Ana Blandiana: Şi eu ţin foarte mult la acea fotografie fantezistă. Este făcută undeva în nordul Greciei, la Marea Egee. Ţin minte că veneam dinspre Vergina, capitala slăbiciune sandale de swing Filip, tatăl lui Alexandru Macedon, şi am oprit Trabantul pe marginea şoselei care mergea paralel cu ţărmul, pe o plajă unde fuseseră părăsite nişte scaune ale unei terase care nu mai funcţiona.

Am avut ideea să aşez cu picioarele în apă două scaune, aşezate faţă în faţă ca într-o conversaţie, şi m-am aşezat pe unul dintre ele. Romi care trebuia să-l ocupe pe celălalt a fost fotograful. Rezultatul a fost o imagine de-a dreptul artistică deşi aveam o rablă de aparat şi film ORWO având ceva între mister şi suprarealism. Angela Baciu: Mi-ar plăcea să lucrăm împreună o carte şi să vorbim despre viaţa dumneavoastră, cariera, destinul, familia, ca într-un joc de puzzle, pornind de la un album de fotografii de multă vreme mă gândesc la acest lucru, sper ca timpul să fie de partea noastră, ce spuneţi?

Ana Blandiana: Şi mie mi-ar face mare plăcere lucrul la o asemenea carte, care însă presupune o stare de spirit calmă, contemplativă, ieşită din agitaţia cotidiană, care să lase nostalgia să se nască şi să coloreze amintirile.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ni se întâmple. Slăbiciune sandale de swing Baciu: Nu v-am întrebat niciodată: aţi avut un mentor? Ana Blandiana: Mentor, nu cred, în măsura în care acest termen presupune o diferenţă de vârstă şi relaţie de inegalitate, de la profesor la elev.

Dacă însă mă întrebaţi dacă a existat cineva care mi-a citit întotdeauna paginile înainte de a le publica, şi a făcut semne de minus sau plus pe marginea manuscrisului, iar eu ţineam întotdeauna seama de ele, atunci vă voi răspunde afirmativ. Este vorba de soţul meu.

când sunteți gravidă pierdeți în greutate

Desigur şi eu fac aceleaşi semne pe marginea manuscriselor lui, dar, în mod evident, autoritatea lui este mai mare, pentru că este mai sever şi mai riguros decât mine. Angela Baciu: La ce scrieţi acum şi unde va duc paşii? Ana Blandiana: Sper să nu mă mai ducă niciunde. În toamna asta am fost invitată şi am refuzat să merg în Mexic la Târgul de la Guadalajara, care este cel mai mare de limbă spaniolă şi unde urma să mi se lanseze ultima carte spaniolă. Pur şi simplu nu-mi mai doresc decât să stau acasă şi să scriu.

Anamneza în scrierile lui Paul Goma

Sunt în curs de a scrie o carte cam în stilul Falsului tratat de manipulare, dar cu meditaţii şi întâmplări trăite nu în ţară, ci în străinătate. Am cunoscut o lume care s-a schimbat şi s-a degradat sub ochii mei într-un mod plin de semnificaţii. Alte proiecte m-au ocupat cu insistenţă, încât acum, lăsând toate la o parte, doresc să stăm un pic de vorbă. Sunteţi de acord? Constantin Abăluţă: Cu mare plăcere. Şi cu acea disponibilitate ce vine în primul rând din prietenia pe care ţi-o port, şi apoi din acel clocot al proiectelor mele multiple din care unele, fatalmente, nu se vor concretiza şi care măcar în acest mod, povestite, îşi vor găsi poate un rost pentru cei puţini care vor mai continua să urmărească şi altceva decât reţelele de socializare groaznică expresie masificantă care se vrea culmea progresului, dar nu e decât o expresie sofisticată a unei societăţi tot mai totalitare.

Chiar diplomat în acest domeniu, din Ce-a însemnat acest lucru în realitate, pentru că în aţi ieşit din rândul acestui domeniu ce ţine de o anumită aristocraţie a artei elaborate cu un scop precis şi practic?

Căci s-a dovedit ulterior că această alegere a fost salvatoare pentru formarea mea. Acum îmi dau seama că filologia de pe acea vreme nu m-ar fi satisfăcut, iar pentru artele plastice deşi aveam talent la desen nu eram îndeajuns de pregătit. Cât despre priorităţile părinţilor începând cu Medicina nici n-am vrut să aud, iar ei au fost înţelepţi şi înţelegători să nu-mi impună propria lor voinţă.

Aşa că, precum mulţi care nu se hotărau, am ales calea de mijloc: arhitectura, o facultate artistică, la care nu trebuia să toceşti prea mult şi care îţi oferea în schimb un excurs prin lumea greco-romană slăbiciune sandale de swing bogăţia ei de slăbiciune sandale de swing artistice.

cât de repede pierzi greutatea hiv

Da, pe atunci şcolarizarea începea cu studii îndelungate ale arhitecturii greceşti şi romane. Îmi aduc aminte cum randam coloanele şi capitelele dorice ori corintice, cum proiectam mici temple doar ca să ne exersăm simţul proporţiilor, să ne apropriem estetica plinului şi golului, să transformăm utilul în frumos cu tact şi eleganţă.

Cred că aceste principii de bază inculcate tânărului ce eram pe atunci m-au făcut să pot glisa în poezie cu un spor de înţelegere a formelor ei intrinseci. Aţi debutat şi în presa literară a vremii? Cum era să debutezi atunci?

Cefalee când schimbăm vremea

Abandonarea arhitecturii se datorează cumva descoperirii poeziei? Mihu Dragomir ori Dan Deşliu nu-mi mai aduc precis aminte, căci cei doi deţineau cu schimbul această rubrică mi-au ales din tot grupajul trimis nişte poeme cum observaţi înainte de un proletcultism moderat.

Ca arhitect am activat doar şapte ani, schimbând şapte servicii, căci nu-mi găseam locul nicăieri. Ca să pot scrie preferam să mă angajez la IAL-uri Intreprinderi de administraţie locativă unde programul era mai lejer. Făceam devize de reparaţii ale imobilelor naţionalizate, majoritare pe acea vreme. Reparat sobe, tâmplărie, cârpit jgheaburi şi burlane, înlocuit unu sau doi metri pătraţi de parchet.

Mărunţişuri de-astea. Treabă de trepăduş, de arhivar.

  1. Un anotimp în Berceni: iulie
  2. Afirmaţia este cât se poate de sarcastică, iar o bună parte din umorul acesteia se pierde la traducere.

Şi dacă aş fi lucrat la un mare institut de proiectare, credeţi că lucrurile s-ar fi schimbat?